Cu totii avem ticuri. Fetele isi trec des mina prin par si se joaca nonstop cu siragul de margele atirnat de git. Barbatii isi dreg vocea si repeta adesea un cuvint anume (la auzul caruia femeile ii privesc dezaprobator de fiecare data). Oricit de inofensive ar parea majoritatea ticurilor, unele ajung sa-i deranjeze pe cei de linga noi.
Vorbim, comunicam. Dar parca mai mult comunicam decit vorbim. Folosim ticuri verbale si automatisme. Dorinta de exprimare excesiv de literara, de „eleganta", ca orice e prea mult, strica.
