Studentii la Comunicare abia asteapta sa termine scoala si sa lucreze in publicitate. Angajatorii se pling ca unii studenti sint imaturi si au asteptari mari in raport cu ce ofera in schimb. Ce se intimpla?
Sint un „baby copywriter”, absolventa a Facultatii de Comunicare si Relatii Publice, care a intrat in publicitate si comunicare de 6 luni. Dupa ce am inceput sa lucrez in domeniu, am observat diferentele dintre ceea ce crede generatia mea ca inseamna munca in comunicare si ce este aceasta cu adevarat.
Dur dur d'être bebe
Mi-am dat seama ca studentii la Comunicare pot fi impartiti in doua categorii, pe care eu le-as numi ambitiosii si superficialii.
Ambitiosii sint pasionati de publicitate, dar pun si osul la treaba, sint interesati de activitatile extrascolare (Olimpiadele Comunicarii [2], training-uri, stagii de practica etc.), stiu in mare parte cum se petrec lucrurile intr-o agentie si de cele mai multe ori isi gasesc destul de usor un loc de munca full time intr-o companie in care sint apreciati de angajator.
Superficialii au, de cele mai multe ori, o motivatie care nu priveste rolul lor de zi cu zi intr-o agentie, ci mai degraba avantajele financiare si de imagine. Au dat la Comunicare pentru ca e la moda si pentru presupusele salarii mari din publicitate. Lor li se pare interesant sa lucrezi intr-o agentie si sunt siguri ca pot face fata. Pina la urma, cit de greu poate fi sa faci un spot tare? Daca ai imaginatie, poti sa faci orice. Oricum esti un artist si daca ceilalti nu apreciaza creatiile tale, inseamna ca nu stiu ce e fun sau cool.
In cele mai multe cazuri, ambitiosii incep sa munceasca din timpul facultatii, asimileaza teoria la scoala si partea practica la serviciu, isi cunosc nivelul si sint dispusi sa faca sacrificii pentru a se dezvolta.
Pe de alta parte, superficialii, chiar daca se angajeaza, sint dezamagiti cind ajung sa lucreze ca juniori si isi dau seama ca nu vor fi platiti cu 1.000 de euro pe luna de prea curind. Din ce-am observat, profilul lor este destul de clar: ei se asteapta sa fie lasati sa actioneze singuri, sa nu li se ceara socoteala si sa aiba un superior prietenos, la care sa apeleze cind simt ca nu se descurca. Au ales sa lucreze intr-o agentie de publicitate „pentru ca da bine pe cartea de vizita”, vor sa ajunga repede seniori si sa cistige premii la festivaluri. Performanta lor personala nu-i preocupa, ci mai degraba ce face angajatorul pentru ei.
Ce cred angajatorii despre „noul val" de publicitari
Diferenta dintre cele doua categorii de studenti reiese si din opiniile variate ale angajatorilor din domeniu.
Oana Olteanu, PR&Communication Manager la Walter&Smith, spune ca lipsa exercitiului practic este o mare problema. „Nivelul teoretic de pregatire este destul de ridicat in rindul studentilor. Majoritatea au asimilat in timpul facultatii limbajul specific si sint capabili sa inteleaga si sa decodifice concepte, sa construiasca teoretic strategii si campanii. Insa diferenta uriasa dintre teorie si practica reprezinta un real obstacol pentru unii absolventi, ca viitori profesionisti.”
Florina Pinzaru, Coordonator Pol Comunicare de Marketing la Distrigaz Sud [3] si lector universitar la SNSPA [4] observa ca diferenta dintre generatiile de azi si cele care au absolvit in urma cu citiva ani este ca „acum remarcam mai mult pragmatism, ceea ce are efecte duale: mai multa aplecare spre rezultatele proiectelor, dar si o disponibilitate mai mare de mobilitate de la un loc de munca la altul”. De asemenea, dumneaei subliniaza faptul ca „acum profesorii primesc constant solicitari de sfaturi pe plan profesional si relational la birou, iar studentii sint deschisi criticilor si sugestiilor si invata repede sa aiba o atitudine profesionista”.
Laura Tampa, Managing Director al Grey Worldwide [5] Romania, vorbeste intr-un interviu [6] pentru Ziarul Financiar despre modul in care tinerii se percep pe ei insisi si despre pretentiile lor salariale: „Unii tineri cer salarii in limita pietei, sint suficient de maturi sa isi dea seama ca nu au experienta. Sint si unii care isi doresc salariul unui Account Manager inca din start si, din acest motiv, se descalifica. Trebuie sa-ti dai seama si sa te evaluezi singur, sa stii care sunt cunostintele tale teoretice, ce experienta ai, care este nivelul pietei".
Razvan Matasel, Deputy Managing Director si Head of Planning la Leo Burnett [7], intr-un interviu [8] pentru revista Capital, vorbeste despre criza de tineri creativi: „Este foarte greu sa gasesti un creativ bun, deoarece, pe linga un talent real, este nevoie si de determinare si rabdare pentru a invata".
O profesie se contruieste in timp
Acesta este crudul adevar. Tinerii care privesc publicitatea si comunicarea in general ca pe o lume glamour, plina de artisti cu salarii mari, ar trebui sa-si schimbe sursele de informare.
Publicitatea nu e arta, ci presupune un efort sustinut pentru a atinge niste obiective clare. Nu inseamna doar creatie, ci munca unei echipe formate din accounts, strategi, creativi etc., care lucreaza impreuna pentru a gasi solutii in beneficiul clientului si brand-ului pentru care lucreaza.
Cred ca autodisciplina este o trasatura esentiala si necesara celor care vor sa reuseasca in domeniul acesta. Pentru ca poti fi genial (ai noroc daca ti se intimpla de 2-3 ori in viata), dar e mai greu sa faci lucrurile corect in fiecare zi.
