Sarbatoarea Pastelui a fost intotdeauna un eveniment important. E sarbatoarea care ne face mai buni, cu ocazia careia ne punem fetele pioase si ne apucam de cumparat. Mult, exagerat, cum ii sade bine romanului cu refulari de vesnic sinistrat si smerenie la promotie.
Adaptarea comunicarii la toate nivelurile pentru un astfel de moment reprezinta o provocare interesanta cel putin ca psihologie sociala. Pastile sint pina la urma inca o ocazie de a convinge pe cineva sa cumpere un obiect sau sa utilizeze un serviciu, iar religiozitatea nu e un fenomen de neglijat nici cind e vorba de marketing. E adevarat ca in Europa exista si tari in care religiozitatea populatiei este in regres (Cehia este la limita inferioara, cu un procent de doar 31%), dar in tari precum Romania lucrurile stau altfel. Aici aproape 99% din populatie are o religie, 97% avind o credinta de sorginte crestina. Iata de ce mediile de comunicare exploateaza momentul Pastelui, mai ales ca vinzarile directe cresc cu aceasta ocazie de peste 10 ori. Pentru multi insa, a combina aceste doua notiuni atat de diferite (marketingul si religia) se dovedeste a fi o sarcina cam dificila. Asa apar exprimari greoaie si, nu de putine ori, redundante. Ca deh, nu e asa usor cu awareness-ul produsului de Pasti.
Astfel, esti indemnat sa petreci Pastele intr-un spatiu intim, cash & carry: „Pastele se vede mai frumos de la Selgros [2]". Daca tinem cont ca si cumparaturile online cresc cu cel putin 50% in perioada premergatoare sarbatorilor pascale, atunci nu poti lasa un iepure bezmetic sa iti aleaga cadourile: „De Pasti nu te lasa pe mina (sic!) iepurasului [3]". Oferirea florilor este intotdeauna binevenita, iar de Pasti ai la dispozitie acest serviciu online: „Trimite aceasta selectie de trandafiri in culorile Pastelui (roz!) impreuna cu un iepuras de plus [4]". Degringolada poate aparea si la o banala invitatie la consumul de vin de Pasti, cind se face apologia licorii: „Am putea spune, poetic vorbind, ca romanul este frate bun cu vita-de-vie atit la bine, cit si la rau." Asa este, romanul s-a putut sprijini de vita-de-vie ori de cite ori a fost nevoie sau, in cazuri exceptionale, direct de butoi. Indemnul se incheie apoteotic: „Nu uitati, vinul romanesc este o bucurie a vietii, ca si cea cintata in triumfalul vers crestin Cu moartea pre moarte calcind! [5]".
Nici nu vreau sa ma gindesc cum or fi calcat unii romani de la atita bucurie a vietii... Concluzia este ca transmiterea unui mesaj cu o simbolistica religioasa nu trebuie sa presupuna folosirea unor cuvinte flamboiante, ci mai degraba sa se axeze pe concizia exprimarii, pe claritate, evitindu-se alaturarile de termeni sau constructii semantice penibile.
