De cite ori nu ati vazut scris „nostrii", „mingii", „ridichii"? Sau „sa vi la mine miine", „cum, nu sti ce inseamna?", „prietene, nu fii obraznic!". Este suficient sa stati cuminti in fata televizorului si sa „butonati" telecomanda 15 minute si gasiti cel putin trei astfel de „scapari" pe burtierele cu stiri.
Scoala pe „repede inainte"
Ortografia limbii romane nu e simpla, dar presupune formarea unor deprinderi, care sint principala sarcina a profesorilor de-a lungul anilor de scoala. Ortografia, scrierea potrivit normelor limbii actuale, se refera atit la scrierea corecta a cuvintelor, cit si la folosirea corecta a semnelor ortografice, fiind legata de ortoepie (pronuntarea corecta a cuvintelor), de vocabular si de gramatica.
Cu toate acestea, paradoxal sau nu, nimeni nu poate pretinde ca va stapini la perfectie aceasta limba. Dar pluralul substantivelor, terminatiile verbelor in conjugare, pluralul adjectivelor – si nu numai – sint, dupa parerea mea, notiuni elementare, care se invata in clasele V-VIII. Pentru unii, a trecut ceva vreme de atunci, altii s-au plictisit sa fie rigurosi cu propriile scrieri. Hm, cam multi de „i" in aceasta fraza. Specialistii in lingvistica m-ar putea acuza de aliteratie... Dar folosirea acestui semn grafic da multe batai de cap nu doar elevilor, ci si jurnalistilor, absolventilor de Comunicare, medicilor, ministrilor, moderatorilor si realizatorilor de emisiuni televizate. Daca atunci cind scrieti un text sinteti la birou si nu aveti un Indreptar sau un DEX la indemina, incercati sa retineti 2-3 reguli si 2-3 artificii de verificare.
Stiri cu bonus... de greseli
„Angajatii nostrii sunt nemultumiti..." anunta Antena 1 la ora de stiri. Nici nu m-a mai interesat de ce erau nemultumiti si care angajati, am apasat pe butonul urmator al telecomenzii... si am ajuns la MTV. Ghinion! Pe ecran scria „Nu fii suparat, si miine e o zi". Cu un gust amar, am fixat televizorul pe TV5...
Da, una dintre capcanele verbelor este „citi de i punem in coada" in conjugare. Aici este vorba despre stapinirea deficitara a regulilor formarii timpurilor verbale.
* Imperativul pozitiv al verbului a fi se scrie cu doi de i (fii bun, fii cuminte). Primul i face parte din radacina, al doilea este desinenta persoanei a II-a.
* Modurile imperativ forma negativa si conditionalul-optativ se formeaza cu ajutorul infinitivului scurt. Prin urmare, verbele de conjugarea a IV-a – care la infinitiv se termina in i (a citi, a sti, a acoperi, a sui, a contribui, a fi etc.) – nu primesc nicio terminatie la persoana a II-a singular, deci nu mai au inca un i final. Pentru control, comparati cu verbe de alta conjugare. Exemplu: a merge (infinitiv), nu merge (imperativ), as merge (optativ) – a citi (infinitiv), nu citi (imperativ), as citi (optativ), a fi (infinitiv), nu fi (imperativ), as fi (optativ).
* La indicativ prezent și conjunctiv prezent, persoana a II-a singular are intotdeauna terminatia i – tu (sa) maninci, tu (sa) mergi, tu (sa) citesti etc. Unele verbe care au deja un i in radical (a fi, a sti, a scrie, a tine, a veni), in conjugare vor primi inca un i. Asadar, vom scrie tu (sa) stii, tu (sa) scrii, tu (sa) tii, tu (sa) vii.
Sintem balcanici si in articol
Cele mai frecvente greseli apar insa la scrierea acelor substantive sau adjective care la nominativ singular sint terminate în vocala u, precedata de doua sau trei consoane, din care ultima este r sau l (simplu, mindru). Acestea se scriu la nominativ plural cu un singur i, iar la forma articulata cu doi de i. Primul i este semnul pluralului, iar al doilea – articolul hotarit.
Exemple:
Singular nearticulat: codru, tigru, membru
Plural nearticulat: codri, tigri, membri
Plural articulat: codrii, tigrii, membrii
Greselile apar deoarece in rostirea acestor substantive, la plural, forma articulata nu se deosebeste de cea nearticulata. Pentru a evita aceste greseli, asezati un articol nehotarit sau un numeral inaintea cuvintului si vedeti cu citi de i se scrie: niste/doi/unii codri, tigri, membri. Pentru control, inlocuiti substantivul "cu probleme" din context cu un alt substantiv la masculin singular (munte, om).
Aceleasi confuzii le intilnim si la formarea pluralului substantivelor si adjectivelor terminate la singular in iu. In acest caz, pluralul articulat are trei de i.
Exemple:
Singular nearticulat: fiu, uliu, geamgiu, propriu, chiulangiu
Plural nearticulat: fii, ulii, geamgii, proprii, chiulangii
Plural articulat: fiii, uliii, geamgiii, propriii, chiulangiii
Pentru control, despartiti in silabe (u-lii, geam-gii, pro-prii). Dupa cum se poate observa, i de la forma nearticulata nu poate forma silaba cu consoana aflata inaintea lui, pentru ca el nu este o vocala, ci numai un semn al pluralului. La forma articulata avem o silaba in plus datorita articolului i, exprimat printr-o vocala: geam-gii-i.
Reclama... sufletul!
Sper sa fiti de acord cu mine ca limba romana sufera in urma indiferentei afisate in toate mediile de comunicare. Alaturi este un exemplu care nu mai are nevoie de comentarii. Sau poate ca are? Voi ce parere aveti?
