Dupa ce ti s-au prins toate zgaibele, ai crescut, ti-ai luat masina din banii munciti de tine si-acum stai cu ea in trafic si vorbesti la hands-free, e normal sa nu-ti mai amintesti de desenul pentru care ai primit steluta rosie (ca toti soimii din grupa, in afara de Lica, copilul-problema) si pe care bunica l-a prins pe perete, linga calendar. Drapelul Romaniei, ce mare chestie?! Nu conteaza cum arata, oricum e doar o conventie. Trebuia sa avem si noi un steag si asta ne-a iesit. Apare pe stilpi de 1 decembrie (cind de obicei esti plecat la munte) si pe fulare cind are meci nationala.
Apare, dar in culori diferite. O data e cer senin, o data e innorat. Cel mai des e galben-pai, alteori e galbenus. Despre singe nici nu mai vorbim. Confuzia cu privire la culorile „corecte” este generala: editorii romani de pe Wikipedia, de exemplu, s-au certat mult timp in legatura cu acest subiect [2]. Oficial (in anexa Legii 75/1994), culorile drapelului sint definite destul de clar: albastru-cobalt, galben-crom si rosu-vermion. In practica insa, aceste definitii sunt interpretate in zeci de feluri, in functie de tipul de cerneala pe care producatorii il au pe stoc si de suportul pe care este tiparit steagul. Seful galeriei de fotbal, primarul din Baicoi si Presedintia lucreaza cu ateliere de imprimerie diferite, asa ca avem steaguri nationale diferite: atitia albastru-cobalt cite ateliere. Firesc, nu?
Nu. Pentru ca de 45 de ani fiecarei nuante percepute de ochiul uman ii corespunde un cod fix, pe care imprimeriile din intreaga lume il folosesc atunci cind vor sa reproduca o culoare. Sistemele de matching, numite Pantone [3], CMYK [4], RGB [5] si sistemul de culori pentru online au fost inventate tocmai pentru a putea fi evitate situatiile de genul celor descrise mai sus. Rosu-vermion inseamna in Romania altceva decit inseamna, de exemplu, in China. Pentru a elimina diferentele culturale inerente (astfel incit o multinationala intrata recent pe o noua piata sa nu se trezeasca cu un logo „reinventat” in alte nuante pe un outdoor lucrat la o tipografie locala), fiecare culoare primeste un cod propriu. De aici incolo, imprimeriile nu mai au nicio scuza, trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru culorile produsului finit.
Asta e solutia pentru ca drapelul nostru sa fie unul singur si sa apara peste tot in aceleasi nuante fixe: sa inlocuim descrierea culorilor (albastru-cobalt, galben-crom, rosu- vermion) cu patru serii de coduri: Pantone, CMYK, RGB si Web. Nu e greu deloc, unii deja au facut-o. Armand du Payrat si Daniel Roudaut sint autorii enciclopediei Album des pavillons nationaux et des marques distinctives [6](2000), care prezinta in detaliu steagurile tuturor tarilor. Pentru ca enciclopedia sa poata fi folosita in orice colt al lumii, ei au descris culorile in coduri. Si, cum citeva tari nu isi definisera aceste coduri, autorii au fost nevoiti sa gaseasca ei corespondentele potrivite. Pentru culorile noastre au gasit niste corespondente [7] (Pantone, CMYK, RGB si Web) care arata foarte bine impreuna si se apropie cel mai mult de ideea initiala a drapelului.
Ce vrem noi sa facem este sa propunem un proiect de lege care sa defineasca, in aceste sisteme de coduri fixe, culorile steagului. Putem alege variantele date de autorii francezi sau putem apela la mai multi designeri sa propuna citeva serii de coduri, din care s-o alegem pe cea mai potrivita.
Acum, de ce te-ar interesa pe tine ideea asta? E suficient ca platesti impozitul pe locuinta la timp, completezi corect fisa de venit si mai mergi si la vot din cind in cind – altii nu fac nici macar asta. Culmea ar fi sa-ti mai pese si de ce nuante are drapelul national, la cite ai pe cap!
Poate nu te-ai gindit la asta pina acum, dar exista multe lucruri mici, urite, care ne fac viata cotidiana cenusie. Biletul de autobuz, placuta de pe o institutie, bancnotele. Toate ar putea sa arate altfel, cum vezi in vacanta in alte parti: cartela de metrou din Paris sau francul elvetian. In loc sa ne deprime, ar putea sa ne inveseleasca. Daca steagul nostru e urit, de fiecare data cind il vezi ai sa ajungi sa te gindesti la Vadim, si nu la faptul ca esti roman si ca asta e ok. Pentru ca si Brancusi, de exemplu, a fost roman. „Poate din cauza ca banii sint atit de uriti in Romania, toata lumea, cind ii are, ii cheltuieste cu dusmanie. (…) Poate ca am fi mai seriosi daca am avea niste steaguri frumoase, cu ciucuri, facute din matase – copiii sa se bucure si sa inceapa sa fie mindri de ele de cind sint mici” – spune graficianul Matei Serban Sandu.
Putem sa incepem de la steag si apoi sa redesenam si sa fixam toate insemnele statului – pentru ca pe toate le vedem zi de zi, oricit de mult am incerca sa le ignoram.
- Urmareste filmuletul de mai jos, realizat de noi, in care patru specialisti din domeniul vizualului (Iulian Puiu, Cristian Kit Paul – designeri, Laurentiu Szemkovics – arhivist la Arhivele Nationale – si Matei Serban Sandu – artist grafician) vorbesc despre culorile drapelului si despre insemnele nationale
- Vorbeste despre campanie pe blogul tau
- Semneaza petitia online care cere reglementarea culorilor drapelului in coduri fixe [8]
- Pune widget-ul [9] nostru pe site-ul tau
- Trimite-ne fotografii facute de tine cu drapelul national in culori diferite
- Propune coduri de culoare, daca ai notiuni in domeniu
- Propune si sustine legea in Parlament, daca esti proaspat parlamentar
- Trimite acest link prietenilor tai.
