Necunoscute sint caile marketingului, mai ales atunci cind vine vorba de aparitia ACELOR produse care nu-ti dau pace, care-ti soptesc in ureche in fiecare zi „Cumpara-ma si du-ma acasa!”. Cu alte cuvinte, acele lucruri pe care trebuie neaparat sa le ai. O solutie tot mai uzitata in ultima vreme pentru a-ti imprima noi branduri in creier este cobrandingul.
Definitia „de manual”, sobra si oficiala a acestei tehnici ne spune urmatoarele: cobrandingul inseamna alaturarea a doua sau mai multe branduri in dreptul unui produs. Pentru a duce aceasta definitie mai departe, am putea spune: cobrandingul consta in „alipirea” a doua sau mai multe branduri (preferabil, branduri care se bucura de increderea publicului larg) cu scopul de a creste vinzarile produsului final. Aceasta aglutinare la nivel de brand duce la aparitia unui veritabil „superprodus” care se bucura de expertiza mai multor companii de renume si care dispare rapid de pe rafturile magazinelor.
Cobrandingul este, intr-adevar, o strategie eficienta. Unul dintre cele mai bune exemple in acest sens il reprezinta cei de la Pantone. Acestia au intrat pe piata de consum din Japonia, asociindu-si numele cu SoftBank [2], o companie producatoare de telefoane mobile, si cu UNIQLO [3], varianta japoneza a retailerului american GAP [4]. Produsele rezultate, si anume o gama [5] de 20 de telefoane mobile, respectiv o linie de tricouri [6], ambele purtind semnatura Pantone, s-au bucurat de un succes deosebit in rindul consumatorilor.
Asocierile de acest gen nu se opresc aici. Swarovski si Philips au colaborat, lansind impreuna o linie de stick-uri USB [7] si casti. Philips si Nivea au fost „parintii” unui aparat si ai unei creme de ras [8].
