acasa › taguri › advertising ›

Veche vorba romaneasca: sa nu musti mana care te-a hranit!

23 Martie 09
Autor:

Articol aparut pe www.strategic.ro si reprodus, la solicitarea zzing, cu permisiunea autoarei.
Gabriela Lungu are o experiență de 12 ani în comunicare. A fost director general al Ogilvy PR și din 2006 conduce propria sa agenție de PR, The Practice.

La finalul anului trecut am facut curatenie. In echipa. Ne-am despartit atunci cu greu, cu parere de rau de cativa oameni care, desi nu reusisera sa demonstreze profesional in agentie, apucasera sa ne fie colegi cateva luni bune si sa ne fie dragi ca oameni.
 

 

Ne-am despartit pentru ca am considerat – poate mai mult decat oricand – ca vremurile care vin nu sunt cele mai prielnice pentru a mai fi ingaduitori cu cei nepregatiti, cu cei lipsiti de entuziasm profesional, cu cei fara sclipire.

Divortul a parut amiabil: noi am explicat ce si de ce, oamenii n-au parut mirati - firesc, ca doar vestea venea ca urmare a prestatiei lor constant (sub)mediocre si dupa zeci de mustrari si avertismente – ba chiar au parut sa inteleaga, sa fie de acord ca singura maniera de a fi fiecare fericit era sa nu mai fim impreuna.

Daca ar exista o instanta a divorturilor profesionale, probabil ca noi si ei, cei de care ne-am despartit, am fi intrat in ea tinandu-ne de mana, asa cum a facut-o un cuplu celebru (cel aflat zilele acestea pe mai toate primele pagini ale tabloidelor) la divortul de anul trecut. Dar intocmai ca la celebrul divort, n-a durat mult si veninul a iesit la iveala.

In urma cu cateva zile aflam siderati cum una din persoanele de care ne-am despartit improasca agentia cu noroi in fata oricarui barfitor dornic sa asculte, muscand cu sete din mana care cu ingaduinta a hranit-o luni in sir. N-o sa petrec nici macar un paragraf despre ce spune si cat de neadevarat este – ca sa citez dintr-un film mult drag mie “I won’t dignify this with an answer”.

Oricine ne cunoaste macar un pic stie cum se munceste in agentia noastra (ca volum si calitate a muncii) si cat de multe face agentia pentru fiecare om in particular si pentru echipa in ansamblu. Spre deosebire de mult mediatizatul divort, voi avea si eleganta de a nu spune public nici numele persoanei in cauza, pentru ca n-as vrea sa fiu responsabila de incheierea abrupta a carierei nimanui.

Dar am vrut sa vorbesc despre situatie, pentru ca nu e chiar o exceptie, ci mai degraba un fenomen, si oricine – angajat sau angajator - stie acest lucru. Din pacate nu rar se intampla ca oamenii care pleaca din companii cu tinicheaua neprofesionistului de coada sa-si ascunda impotenta profesionala in spatele unor atacuri gratuite la adresa fostului angajator.

Pentru ca le este imposibil sa admita ca au fost concediati din cauza propriei nepasari sau delasari, multi fosti angajati pun vina in carca firmei si colegilor. Si nu putini oameni stau gura casca si-asculta, si-apoi impartasesc cu voluptate. Unii din ei sunt chiar alti angajatori.

In ce-o priveste pe fosta noastra colega n-o sa fac nimic anume. Stiu ca se va intampla intr-o zi sa ma-ntalnesc cu ea si imi voi amana pana atunci momentul de satisfactie. Astept s-o vad cum se va putea uita in ochii mei stiind – si eu, si ea – care este de fapt adevarul. Imi place sa sper ca un dram de bun simt inca mai are si ca ii va fi rusine.

Dar, va propun deschis un lucru voua, colegi din alte agentii: cand angajam un om care-a calcat si-o zi prin alta parte, haideti sa sunam si sa cerem referinte. Eu, una, promit s-o fac de-acum. Si, daca voi fi intrebata, sa le dau corect, echilibrat, cu bune si rele, fara rautate fata de fostul angajat. Sunt cativa oameni – directori de agentii pe care-i respect – care m-au intrebat in trecut si care stiu cat de precise si obiective imi sunt caracterizarile.

Pana atunci, va spun cu sinceritate tuturor: niciun om de caracter si decent profesional nu va fi niciodata dat afara din agentia pe care cu onor o reprezint. Dar – criza sau nu – ne vom face mereu curatenie in propria ograda. Mediocritatea si nesimtirea nu-si vor gasi niciodata casa buna in agentia noastra. Vor fugi singure, mancand pamantul, sau vor fi respinse de restul organismului frumos si sanatos.

Pe un perete al cladirii in care locuim e scris ceva – si sub acest motto ne desfasuram eu si colegii mei cu mandrie activitatea: “You have come to a place that doesn’t tolerate anything but the best”.

Versiune pentru tiparire

Comentarii

Adauga comentariu nou

proverbe si zicatori

Trimis de Linda Free Willy Data Mar, 03/24/2009 - 10:36.
Nu am inteles care e legatura dintre aceasta zicala (intr-adevar, foarte veche), care se refera la relatia dintre sluga necredincioasa /stapan si disponibilizarea cuiva. Din cate stiu eu nimeni nu a primit “hrana” pe gratis, ci in urma unei munci prestate (evaluata mai bine sau mai rau, dar munca oricum). In nici un caz, “hrana” primita nu a fost in urma cersetoriei sau slugaritului, asa incit zicala asta se potriveste la fel de mult situatiei in fapt cat o pereche de role pentru Silviu Prigoana. Restul articolului, preluat cu multa darnicie vorbeste despre “organismul frumos si sanatos”. Care organism frumos si sanatos? Ala care si-a tocit coatele incercand sa ia “hrana” de la diferite banci, de satul ce era? (pentru necunoscatori hrana=credite). Si inca o data, hotarati-va oameni buni. Disponibilizarea din re:ply s-a facut din cauza restrangerii activitatii (asa cum se anunta pe bloguri) sau din cauza nesimtirii si incompetentei? Atunci despre ce termeni vorbim? Daca vrei sa hranesti si pe altii, invata sa te hranesti sanatos IN PRIMUL RAND PE TINE. In rest, eu cred ca cel mai bine se potrivea situatiei de fata un alt vechi proverb si pe care se vede ca unii il uita intentionat: “Capul face, capul trage”.

sa nu amestecam borcanele

Trimis de diana Data Mar, 03/24/2009 - 15:29.
zzing se adreseaza celor interesati de industria de comunicare de la noi iar articolul scris de Gabriela Lungu, Managing Partner la The Practice, ridica o chestiune care, credem cei care ne ocupam de zzing, merita discutata de catre cei care lucreaza in acest domeniu. adica de ce am vorbi aici despre internship, despre ce ar trebui sa faca antreprenorii pe vreme de criza ori despre relatia dintre jurnalisti si PR-isti, si nu si despre faptul ca cei care lucram in diferite agentii de comunicare nu prea intelegem natura relatiilor dintre angajatori si angajati? fiindca despre asta e vorba in articol. iar in ultimul timp am simtit cu totii ca aceasta neintelegere duce acum la multe frustrari, de ambele parti. hai sa fim onesti cu noi. rareori oamenii care lucreaza in diferite agentii sau redactii dau atentie intelegerii business-ului din care fac parte si inteleg ca performanta lor profesionala se reflecta, sec, in facturi catre clienti. no glamour, no fun. dar adevarat. de altfel, atitudinea asta nu tine de industria noastra. natura economica a relatiei este intotdeauna importanta pentru cine are o companie, dar ignorata, in cele mai multe cazuri, de ceilalti. poate are legatura cu educatia pe care o avem, cu perioada comunista in care culmea reusitei profesionale era sa iesi la pensie din institutia care te angajase dupa absolvire (exagerez, dar intelegeti unde bat) si, in mare masura, cu pornirea de a ne conserva propriul confort. acest dezinteres al celor mai multi care scriem, facem design, coordonam proiecte, facem media si PR etc. in a intelege, pina sa ne ajunga cutitul la os, contextul economic in care ne miscam si legaturile reale dintre noi si companiile in care lucram a avut si inainte consecinte, dar erau simtite doar de manageri. diferenta este ca acum se vad de catre toata lumea. si doare. vreau sa ma fac bine inteleasa. nici eu n-am priceput ce inseamna exact o companie pina cind n-am inceput sa construiesc una (thanks god, nu singura). si stiu ca e imposibil sa te pui in pielea managerului tau (de fapt, a oricui altcuiva). dar este interesul tau, ca angajat, sa intelegi ce se intimpla cu tine, care sint lucrurile de care depind job-ul tau si sa faci efortul de a fi eficient pentru compania ta si, in consecinta, pentru tine. articolul de mai sus reprezinta o opinie personala a doamnei Lungu si descrie o experienta a sa proprie. nu are legatura (doar) cu reply. are legatura cu multe alte agentii de comunicare si cu multe alte companii in general. pentru clarificarea celui care prefera sa nu-si asume ceea ce scrie si sa semneze facind referire la numele unei colege din job-ul careia intelege foarte putin dar pe care crede ca o poate judeca, un raspuns concis: valoarea financiara a proiectelor pe care le avem si le previzionam la reply in acest moment nu ne permite sa pastram neschimbata structura organizatiei. trebuie sa ne adaptam ca sa supravietuim. o face toata lumea care intelege in ce situatie albastra ne aflam. faptul ca sintem nevoiti sa renuntam la o parte dintre colegi sau sa continuam relatia cu ei intr-o formula mai flexibila este o masura necesara, de natura economica. am incercat sa tinem laolalta o echipa buna mai mult timp decit o aratau cifrele tocmai din dorinta de a face tot ceea ce ne sta in putinta inainte de a decide ca n-avem alta solutie decit sa o ajustam. articolul acesta se refera la o alta situatie si la o alta companie decit reply, dar este relevant pentru acest moment si pentru o stare de spirit pe care o regasim in aceste zile in multe companii. pe alocuri, inclusiv in a noastra. dar hai sa nu o luam razna de tot. parerea mea este ca oamenii buni si eficienti stiu ca sint asa, au dovedit-o pina acum, li s-a spus deja si nu au nevoie de confirmari la fiecare pas. sper ca toti cei care am lucrat impreuna la Re:ply de-a lungul timpului sa fi invatat ceva unii de la altii si asta sa ne ajute sa ne facem profesiile cit mai bine oriunde am lucra.