Scriu pe blog, deci exist

Peisajul internautic ar fi mai sarac daca nu ar exista blogurile. Adevarate comunitati, blogurile sint scrise in toate limbile, beneficiaza de o varietate uimitoare de layout-uri si trateaza subiecte foarte diverse, de la viata de zi cu zi a autorului/autorilor si preocuparile lor la muzica, moda, literatura, stiinte, fotografie s.a.m.d.

Initial, acum nu foarte multi ani, blogul a fost gindit ca o simpla pagina web pe care utilizatorul putea publica dupa placul inimii texte personale sau preluate. Intre timp insa, nevoia oamenilor de a (se) comunica i-a determinat pe programatori sa inoveze si sa construiasca pe scheletul deja existent, astfel ca astazi blogurile au devenit „arene”, „locuri de intilnire”, „galerii de arta” in care orice utilizator poate gasi un partener de discutie, o idee noua, ceva de ascultat, de comentat, de invatat sau doar de privit. Blogurile contin informatie accesibila, rapida, relevanta. Sint un instrument de comunicare atit pentru oameni, ca indivizi, cit si pentru comunitati cu interese comune.

Blogul, camin virtual

Pe scurt, pe bloguri gasesti de toate pentru toti. Daca vrei sa vezi fotografie, poti intra pe blogul foto al lui Jim Bridges, daca esti interesat de ONG-uri, poti accesa un blog din sfera aceasta (AIESEC, Adopta un ONG, Beth's Blog) iar daca, dimpotriva, ai chef sa te relaxezi pur si simplu, poti bea un ceai cu aroma de vise.

Pentru noi, utilizatori de internet si posesori de pagini personale, blogurile au devenit o a doua casa. Aici ne simtim bine pentru ca sintem cititi, vazuti, sintem printre ai nostri. Altfel spus, aici functioneaza, ca si in alte domenii, ceea ce se numeste „peer recognition”: „Spune-mi ce bloguri vizitezi, ca sa-ti spun cine esti”.

Blogul, semn ca traim deja in viitor

Ironic sau nu, nu conteaza foarte mult virsta, sexul sau pregatirea, conteaza gradul de participare. Daca vrei sa fii cunoscut, trebuie sa te manifesti. Blogul nu e un mediu in care e acceptata pasivitatea, „privitul de pe margine”. Nu ajunge sa incepi un blog, sa-l „fixezi” intr-un colt al universului internautic, el trebuie alimentat periodic, curatat si aranjat, intocmai ca o casa.

„Scriu pe blog, deci exist”, iata inca o reformulare a unei fraze celebre, cit se poate de adevarata. De la simplul fapt de a exista pe internet si pina la a forma o retea sociala sint ceva pasi de facut. Dar sacrificiile – spun bloggerii – sint mici, cind pun in balanta cistigurile: comunitatile create intretin legaturile dintre bloggeri, dar au si capacitatea de a obtine profit prin vinzarea de publicitate pe blog. In anii '60, teoreticianul comunicarii Marshal McLuhan scria ca viitorul omenirii va fi marcat de „interdependenta electronica” in momentul in care mijloacele de comunicare electronice vor inlocui cultura orala. „Omenirea se va transforma intr-o individualitate colectiva”, spunea el, „se va naste satul global”. Iata ca am inceput sa traim acest viitor: blogosfera e o varianta virtuala a realitatii, in continua dezvoltare, unde comunitatea se defineste prin comunicare.