Iisus – viralul cel mai reusit al omenirii

22 Septembrie 08

Sint lucruri de neatins in mintea marilor mase. Credinta este unul dintre cele mai sensibile subiecte. Simbolurile cu care crestem si care ne domesticesc. Crestinismul, cu biciul, cu saracia, cu speranta intr-o viata de apoi mai buna, avindu-l ca figura centrala pe Iisus, a cucerit peste un miliard si jumatate de minti.

 
 

Desi credem, sintem totusi tentati sa cercetam. Poate ca nici nu strica sa metabolizam si apoi sa deconstruim, fiecare cu uneltele de care dispune, povestea celui mai cunoscut om din toate vremurile. Putem, in fond, decodifica povestea lui Iisus in tot atitea chei cite minti au fost atinse de acesta.

 

Un produs de natura miraculoasa

 

Curiozitatea de a descompune lucrurile pentru a le intelege mai bine este o atitudine fireasca. Si intrebarea, simpla si practica, este de fapt cum a ajuns Iisus cel mai cunoscut personaj al tuturor timpurilor.

Exista, din punctul de vedere al celor care se ocupa cu manipularea, cu scop comercial, umanitar sau de orice alta natura, niste pirghii, adaptate cultural si temporal, care functioneaza.

Dar in ce masura sint acestea suficiente pentru a deveni un brand, o idee, o miscare capabila sa deplaseze mentalitati atit de bine inradacinate la nivel de mase? Care este acel element care l-a deosebit pe Iisus de ceilalti autodeclarati fii ai lui Dumnezeu? Sa spunem ca pornim de la premisa ca Iisus era de natura divina, care natura cu siguranta nu i-a prins rau in acest demers. Totusi, Iisus s-a propagat ca brand folosind o strategie care a implicat tehnici si mecanisme dezvoltate de oameni, nu de ingeri. O campanie publicitara de mare anvengura, pe care astazi cine ar mai putea-o macar spera, daramite implini?

 
Ating, deci exista
 

Omul este, prin natura sa, atras de lucrul interzis, de ceea ce nu intelege si de posibilitatea de a pipai inimaginabilul si divinul.

Iisus a cuprins intr-o mixtura perfect echilibrata toate aceste elemente. In primul rind, venise sa distruga, nu numai sa cladeasca. Avea de luptat nu numai cu mentalitatea, ci si cu puterea politica si armata a marelui si greu de urnitului Imperiu Roman. Asadar, precum alcoolul in perioade de prohibitie, Iisus a inceput sa se vinda pe sub mina, dind in acelasi timp celor implicati sentimentul ca participa la ceva esential, nobil si inaltator.

 

In al doilea rind, minunile implinite de acest personaj au ajuns in cele mai uitate colturi de lume. De ce? Pentru ca omul a sperat intotdeauna ca exista un raspuns la boala, la nefericire, la moarte. Iisus era intruchiparea sperantei.

 

Iar, in al treilea rind, nu era un neica nimeni inzestrat cu un simplu har. Era insasi intruparea celui de neatins. Cel putin la nivel declarativ. A divinitatii ce pina atunci nu isi aratase chipul, nu vorbise cu glas omenesc, nu pasise biped pe pamint. Astfel, dezvaluita, divinitatea incepea sa fie digerabila si lizibila. Acel crede si nu cerceta apare mult mai tirziu alipit crestinismului, caci din scripte reiese ca Iisus ii spune lui Toma necredinciosul sa-l atinga pentru a se convinge.

 

Religie urbana si esperanto

 

Ce elemente concrete au facut din crestinism un asemenea mamut?

 
  • Media
Intiiul vinovat, oricit de paradoxal, a fost Imperiul Roman. Prin infrastructura impecabila de drumuri, infrastructura care mai exista si astazi, a creat, fara sa-si fi propus, premisa si posibilitatea reala de propagare a discursului lui Iisus. Fara o astfel de infrastructura, cuvintul lui Dumnezeu ar fi ramas probabil impotmolit in prima mlastina de la marginea satului in care s-a nascut Iisus. Astfel, reuseste sa isi distribuie mesajul direct unei mari audiente, marii mase, caci Iisus alege orasele pentru a-si face reclama, facind astfel din crestinism prima religie urbana.
 
  • Limba
Greaca, un esperanto al vremii, a functionat si ea precum un bici a carui forta sporeste pe masura ce se indeparteaza de baza. Iisus nu a ales ebraica. Nici latina. Ci limba cunoscuta de toti, limba agorei, limba discursurilor.
 
  • Targetul si mesajul
Pentru prima data cineva venise sa vorbeasca tuturor. Sa stearga orice bariere de orice natura. Nu mai existau bogati versus saraci (ramine totusi de cercetat care au fost pirghiile de atragere a adeptilor din rindul claselor privilegiate, bogate). Nu mai existau femei versus barbati. Iudei versus restul lumii.

Pentru prima data, iudeii nu mai erau singurii care aveau acces la adevarul suprem, relatia lor cu divinitatea nu mai era una speciala comparativ cu celelalte natii.

Asadar, discursul lui Iisus a venit sa niveleze tot, sa egaleze si sa neutralizeze. Nu se adreseaza nimanui si totusi tuturor. Un discurs in care fiecare se putea regasi

 
  • Identificarea
Iisus creeaza sentimentul ca omul nu mai este singur fata in fata cu zeii. Ca, in fine, toti apartin unei comunitati, celei crestine, pe un fundal de mari asteptari, de profunde frustrari, de razboaie si saracie.

Raspunsul lui la singuratate a fost simplu si oportun: crestinismul. O lume coerenta si promitatoare, in care fiecare devenea un individ cu un rol definit, un individ care conteaza si ale carui sacrificii vor fi rasplatite.

Iata de ce, bunaoara, cei de dinaintea lui Iisus, autodeclarati fii ai lui Dumnezeu, nu au reusit sa sparga barierele. La vreo suta treizeci de ani dupa Iisus, Bar Khobat incearca sa preia acest rol, dar pierde lamentabil lupta impotriva trupelor romane si rebeliunea pusa la cale de el este inabusita. Astfel, contemporaneitatea il detroneaza, iar istoria aproape ca ii sterge numele.
 

Ceilalti fii ai lui Dumnezeu pierd pe rind. Pierd pentru ca erau elitisti. Pentru ca preferau produsele adresate unui public pe care astazi l-am numi „de nisa”. Pentru ca preferau sa comunice in ebraica. Si pentru ca promiteau numai iudeilor iluminarea si mintuirea.

 
  • Suportul
 Cu detasarea necesara rationamentului, putem sa deducem ca singura maniera publicitara posibila la acel moment era cea virala. Sistemul de comunicare nu putea consta decit in comunicare orala, din om in om. Un val care sa fie in stare sa rupa adincile radacini ale Vechiului Testament. Apoi, mesajul, odata propagat oral, trebuia fixat in scris, in Evanghelii (de la grecescul „evangelo” – „a vesti” ), reteta de succes si pentru zilele noastre.
 
  • Logo-mark-ul
Pestele, ca simbol stilizat, a ajuns sa fie inscriptionat pe gardurile si frontispiciile caselor indicind – fara nevoia de cuvinte – apartenenta la crestinism.
 

Exercitiu cu apostoli publicitari

 

Sa incercam un exercitiu de imaginatie si sa presupunem ca astazi am avea un personaj similar. Un al doilea fiu al lui Dumnezeu. Unul la fel de real.


Campania de care a beneficiat Iisus ar mai fi posibila astazi?

Cum l-am vinde publicului?

Un Iisus difuzat la televizor in talk-show-uri? In soap operas? Pe Youtube? Pe prima pagina a ziarelor? Pe meshuri? Pe flyere virite in cutia postala? Din gura in gura? Prin megafoane? I-am face blog? Pe toate aceste cai laolalta?

Pe citi i-am atinge cu adevarat? Ce sanse ar mai avea astazi insusi Iisus? Cum l-ati promova pe Iisus cel de astazi?


PS: Aveti buget nelimitat! In fond, nu-i asa, este divin...

Versiune pentru tiparire

Comentarii

Adauga comentariu nou

Nu-i nicio nouatate

Banuiesc ca ai auzit de secte crestine, nu? Ei bine acestea asta fac, inventeaza noi personaje care mimeaza urmarea lui Hristos si uzeaza de toate tehniciile moderne de promovare pentru a-si atinge dezideratele.

Ce scrii tu la Target si

Ce scrii tu la Target si mesaj ("Pentru prima data cineva venise sa vorbeasca tuturor") si la Identificare se aplica foarte bine si la Obama. Interesant. Parca vad ca o sa se bata moneda pe rolul lui mesianic in curand...

daria

eu stiu daca se aplica chiar asa de bine lui Obama... Poate in America, mai putin la noi, noi avem darul de a ne indentifica in general cu tot felul de ciobani balosi, smecherasi de cartier pe care ii ungem sefi de stat, profesori in sat, director de banci...

Noutate

Da, noroc ca nu se gasesc decit citiva ametiti care chiar urmeaza un astfel de personaj autodeclarat fiu al divinitatii. Pe de alta parte, mai in gluma, mai in serios, de fapt cine stie daca nu cumva unul dintre ei chiar este ce zice ca este...

cine zice ala e?

Pai aici e aici, Laura. Nu trebuie sa zica el, trebuie sa-l recunoastem noi ca fiind cine zice el. Cred. Mda, sunt de acord ca noi romanii pacatuim prin a sta capra foarte usor pentru oricine are chef sa ne calareasca. Pervers popor :-)