Gazul nu se arde de pomana

Din primele decenii ale secolului XX, pe teritoriul de azi al Romaniei a inceput sa se foloseasca sistematic gazul natural, in cele mai multe cazuri cu eficienta. A existat insa si perioada comunista, cind mamuti industriali consumau gaz degeaba, intr-un raport de profitabilitate aproape inexistent, iar consumatorii casnici erau neglijati. Primele zile din 2009 ne-au reamintit importanta energiei in momentul in care Rusia a intrerupt aprovizionarea cu gaze a Ucrainei, in timp ce tranzitul catre Europa, deci si prin tara noastra, a continuat pina pe 7 ianuarie.

Criza livrarii gazului la noi a inceput usor, ca un mic tremur, doar cu citeva semnale in presa scrisa. Fapt explicabil daca ne gindim ca romanul se dregea din mahmureala dupa revelionul interminabil din tot anul 2008 iar importantele reduceri de sezon bateau la usa. Ca atare, nici media nu a reactionat decit sporadic. Speranta si asigurarile date de catre furnizorul rus au facut ca o astfel de stire, desi cu efect direct, sa nu fie de prima pagina.

Cind insa robinetul gazelor a fost inchis pe 7 ianuarie cu o cheie zdravana, sovietica, in sfirsit criza gazelor si-a facut loc si pe prima pagina a ziarelor din Romania. Pentru prima oara apare si intrebarea legitima: cit am putea rezista fara gazul rusesc?, in conditiile in care sintem nevoiti sa ne ardem rezervele. Unele publicatii nu s-au sfiit insa sa dea si o nota patetica, cum ii sade bine romanului: „Vai de gazul nostru!”

Economie la flacara si glume fara gaz

Pentru prima data, si limbajul companiilor de distributie a gazului s-a schimbat. Daca un avantaj evident il reprezinta consumul, in aceasta perioada au aparut si indemnuri de tipul celor pe care le-a facut E.ON Gaz Romania: fiecare consumator sa nu depaseasca nivelul de gaz alocat. Prima grija a companiilor de distributie nu a mai fost, asadar, profitul imediat, ci asigurarea securitatii si continuitatii in furnizarea gazelor naturale catre clienti (evident, cu scoaterea pirlelii mai tarziu…).



Nu a fost insa o perioada atit de trista. Rusia, prin gura prim-ministrului sau, a facut si glume, una dintre ele fiind raspunsul la intrebarea unui ziarist roman la o conferinta de presa. „Gluma”, interpretata de multi destul de naiv, a fost aceea ca Rusia ar fi gata sa livreze fara intermediari gaz Romaniei iar aceasta, la rindul ei, sa il livreze catre Ucraina. De ris insa, in aceasta perioada, s-a ris mai putin si doar cu jumatate de gura, cealalta jumatate fiind inghetata, mai ales in conditiile in care un sfert din gazul consumat în Uniunea Europeana este cumparat din Rusia si tranziteaza in mod nefericit Ucraina.

Gazele, de urmarit si platit

La 18 ianuarie s-a incheiat un nou acord de distributie si tranzit al gazelor intre Rusia si Ucraina, moment ce pune capat, cel putin teoretic, tratarii acestei probleme. Ocazii ca presa romaneasca sa mai trateze despre subiect vor mai fi cu siguranta destule, daca ne gindim si doar la faptul ca, in mod invariabil, consumul de gaze va creste. In plus, cit de curind, decizia Curtii Internationale de Justitie de la Haga in litigiul dintre Romania si Ucraina privind Insula Serpilor va da posibilitatea mediei sa repuna pe tapet problema exploatarii unor rezerve energetice, dar si de ce nu e bine sa arzi gazul de pomana, cu atit mai putin la modul propriu.