Pina la aparitia radioului, tiparul a reprezentat principalul mediu de comunicare. Imediat dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, mii de noi si noi tipografii au inceput sa imprime pentru public zeci de mii de ziare, carti, reviste, calendare, brosuri, afise si fluturasi, pe sute de teme si domenii, destinate zecilor de categorii de public. Multi ar spune ca mediul online mai are inca multe de trait pentru a-l ajunge din urma pe cel tiparit. Insa viteza cu care omul modern se adapteaza mediului online si dependenta pe care incepe sa o dezvolte fata de acesta ma fac sa cred ca nu mai e mult pina cind hirtiile din jurul nostru vor disparea cu totul. Deja observ carti de vizita pe care nu mai sunt trecute nici sediul fizic, si nici numarul de fax. Adresa de web devine suficienta.
Publishingul online si cel offline sint diferite din zeci de puncte de vedere. Cind alege mediul in care isi va publica lucrarea, un editor are de luat in calcul o suma de detalii, precum scopul editarii lucrarii respective, publicul-tinta, suma de bani ce urmeaza a fi investita si resursele de care dispune.
Primul ziar din lume a fost publicat in Germania, in 1609. Primul text publicat online a vazut lumina monitorului abia acum vreo patru decenii, in SUA. Prin anii 70, cele citeva sute de utilizatori de internet publicau texte online pentru a le impartasi cu ceilalti conectati la retea.
Inainte de a analiza pe scurt principalele diferente intre publishingul online si cel offline, sa facem distinctia referitoare la materialele la care ne referim. Daca in tipar publishingul include carti, reviste, ziare si materiale publicitare, in online putem considera ca orice text postat online e „publicat", fiindca prin simpla lui postare, el devine public. De dragul unei comparatii echilibrate insa, ne vom rezuma acum la a include in discutia despre publishingul online doar cartile, revistele, ziarele, newsletterele si materialele publicitare postate pe web.
Iata asadar ce intrebari trebuie sa isi puna un editor pentru a decide daca sa isi publice lucrarea/campania offline sau online:
Cum ating publicul-tinta mai usor?
Unul dintre principalele avantaje ale tiparului este distributia. Textul tiparit ajunge fizic in miinile potentialilor cititori, iar acest fapt creste sansele ca textul sa fie citit. In cazul textelor plasate online, editorul poate recomanda un link, insa procentul celor care se vor aseza la calculator, il vor deschide, se vor conecta la internet si vor accesa pagina web respectiva pentru a citi textul recomandat este mai mic decit daca acelasi text ar fi fost tiparit pe un fluturas care-ar fi fost impartit la iesirea din metrou, de exemplu.
Ce pretentii am de la cititori?
Lucrarile tiparite cer un singur lucru de la public: sa stie sa citeasca. Editorii care prefera mediul online „pretind" ca publicul lor sa aiba un PC (pe care, evident, sa stie sa-l foloseasca), o conexiune la internet, norocul sa gaseasca pagina web pe care el si-a publicat textul si chef sa citeasca randurile respective in loc sa faca ceva mult mai amuzant, cum ar fi sa se joace online, sa interactioneze cu alti useri, sa asculte muzica online sau sa vada un film. Pe internet, lucrurile care distrag atentia cititorului sint mai multe si mai greu de ignorat. In plus, doar pentru ca textul publicat online e disponibil oriunde in lume unde exista internet nu inseamna ca acel text e si citit de toti care au acces la el. Aici, textele in print au avantajul ca exista fizic si astfel „sar" singure in mina si ochiul potentialului cititor.
Ce confort ii ofer cititorului?
Oricit de mult am iubi tehnologia, cititul unui text pe un monitor (indiferent cit de mare si de plat ar fi el) nu va fi niciodata la fel de placut ca lectura unei carti asezat in sezlong, la umbra unui mar inflorit, cu un pahar de limonada proaspata alaturi.
Cit de updatat are nevoie sa fie textul meu?
In print, textele pot fi modificate (updatate, corectate) doar pina la intrarea in tipar. In online, orice modificare se face aproape in timp real (incarcarea de text nu dureaza mai mult de citeva secunde).
Ce timp de productie am?
Lasind la o parte redactarea si editarea textelor, tiparirea lor dureaza ore, uneori zile intregi, in timp ce postatul pe web ia mai putin de jumatate de minut. Acest detaliu se reflecta si in stabilirea deadline-urilor, care in print sint rigide si depind de data intrarii la tipar, in timp ce pe web sint autoimpuse si flexibile.
Vreau sa fac dovada prestigiului meu?
Oricit de important ar deveni mediul online, faptul ca nu oricine isi permite sa tipareasca pe hirtie confera un prestigiu (poate nejustificat) editorilor in print, prestigiu care le lipseste inca editorilor web. Pe scurt, oricine poate posta un text pe internet, dar nu oricine are puterea financiara sa sustins tiparirea unui material.
Ce investitie vreau sa fac?
Investitia intr-o pagina web este evident mai mica decit cea din producerea unei reviste. Daca vrei sa publici online, nu-ti trebuie decat un PC (nu foarte performant), citeva cunostinte de baza, o conexiune la internet si citiva zeci de euro pentru a-ti cumpara si gazdui domeniul pe web. In print, hirtia, tiparul si distributia presupun costuri de citeva ori mai mari.
Ce efort de marketing sint pregatit sa sustin?
Concurenta e mai mare online, motiv pentru care eforturile de a te diferentia pe web sint mai mari decat in print si (neaparat) permanente.
Cit de grabit sint sa obtin profit?
In online, profitul inca vine mai greu decit in print. Pentru ca printul se vinde, in timp ce webul e gratuit. Se cistiga din publicitate, dar veniturile sint deocamdata mici in Romania.
In cele din urma, cred ca decizia online/offline e si o chestie de instinct... Alegi ce simti ca ti se potriveste mai bine. Mediul online e mai dinamic, mai actual si mai concurential, mai dur, dar poate aduce notorietate mai mare. Si daca dai lovitura cu o idee geniala, te poate face milionar in mai putin de o saptamina.
