Rodica Petcu

Evolutia limbajului publicitar romanesc de dupa 1990 a trecut prin citeva etape:

• renuntarea la stilul birocratic, conform normelor impuse de limbajul de lemn agreat de partid (vezi „Azi un leu la CEC depui, miine el va face pui”)

Cu totii avem ticuri. Fetele isi trec des mina prin par si se joaca nonstop cu siragul de margele atirnat de git. Barbatii isi dreg vocea si repeta adesea un cuvint anume (la auzul caruia femeile ii privesc dezaprobator de fiecare data). Oricit de inofensive ar parea majoritatea ticurilor, unele ajung sa-i deranjeze pe cei de linga noi.

Placerea de a face un lucru este, de cele mai multe ori, mai mare decit dorinta de a face bine acel lucru. La capitolul eficienta totul e OK, dar ce te faci cu ambalajul? Aceasta atitudine respira indiferenta din multe ziare, reviste, carti, pliante de pe piata romaneasca, dar mai ales de pe cladirile care ascund saracia fatadelor sub mesh-uri ieftine care promoveaza nu stiu ce produs.